daradaĭcă - explicat in DEX

daradaică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.

daradaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
daradáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. daradáicei; pl. daradáice

daradaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
daradaică f. Mold. trăsură veche: ce daradaică hodorogită AL. [Rus. TARATAIKA].

daradaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
daradáĭcă (Mold.) și taradaĭcă (nord) f., pl. e (rut. tarudáika, trăsură hodorogită, rus. taratáika, căruță cu doŭă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Iron. trăsură hodorogită, droagă. – Și har- (Sadov.). V. hodoroagă.