darabană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DARABÁNĂ, darabane, s. f. 1. Tobă (mică). ◊
Expr. A bate darabana = a divulga, a da în vileag un secret; a bate toba.
A bate darabana în (sau
pe) ceva = a bate ritmic în ceva.
A vinde (sau
a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat.
A face (cuiva)
spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva).
2. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalații de săpare a sondelor. – Din
ucr.,
pol. taraban.darabană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)darabánă (darabáne), s. f. – Tobă. –
Var. daraban, baraban, baraban(c)ă, barabanci. Tc. dareban „bătaie de tobă”, din (
arab.)
darb „lovitură” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424);
cf. ceh.,
pol.,
rut. taraban „tobă”,
rus. baraban „tobă”, al cărui fonetism explică
var. –
Der. dărăbuș, s. m. (băț de tobă);
darabangiu, s. m. (persoană care bate la tobă).
darabană (Dicționaru limbii românești, 1939)darabánă f., pl.
e (turc.
daraban, bătaĭe de tobă; rut. pol.
taraban, tobă).
Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amîndoŭă părțile c’o pele foarte întinsă în care se bate cu doŭă bețe ca să răsune (tobă mică) și care se întrebuința în armată ca să dea cadența mersuluĭ (și azĭ încă pin sunetu eĭ se cheamă cumpărătoriĭ la mezat).
Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toată lumea. – Și
bar- ĭar în sud
tar-. V.
buhaĭ n., și
timpană.darabană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)darabánă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. darabánei; pl. darabánedarabană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)darabană f. Mold. V.
barabană: să bat darabană NEGR. [Pol. TARABAN].
darabană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DARABÁNĂ, darabane, s. f. (
Înv.)
1. Tobă (mică). ◊
Expr. A bate darabana = a divulga, a da în vileag un secret; a bate toba.
A bate darabana în (sau
pe)
ceva = a bate ritmic în ceva.
A vinde (sau
a cumpăra)
la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat.
A face (cuiva)
spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva).
2. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalații de săpare a sondelor. — Din
ucr.,
pol. taraban.