daraban (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DARABÁN s. m. v. dorobanț.daraban (Dicționar de argou al limbii române, 2007)daraban, darabani s. m. (deț.) gardian.
daraban (Dicționaru limbii românești, 1939)darabán m. (ung.
darabant. V.
dorobanț).
Vechĭ. Dorobanț moldovenesc. – Și
dărăban și
dărăbanț. – Darabaniĭ supt comanda unuĭ căpitan, împreună cu seimeniĭ supt comanda agiĭ și armășeiĭ supt comanda mareluĭ armaș, formaŭ o pedestrime de 20,000 de oamenĭ, care în timp de războĭ, se îndoĭa și întreĭa. Căpitanu de darabanĭ îngrijea de straja pedestră a curțiĭ și ținea locu agiĭ absent.
daraban (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DARABÁN s. m. v. dorobanț.