danubian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [
Pr.:
-bi-an] – Din
fr. danubien.danubian (Dicționar de neologisme, 1986)DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron.
-bi-an, pl.
-ieni, -iene. / cf.
danubien <
Danubius – numele latinesc al Dunării].
danubian (Marele dicționar de neologisme, 2000)DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr.
danubien)
danubian (Dicționaru limbii românești, 1939)*danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat.
Danubius și
Danuvius).
danubian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)danubián (-bi-an) adj. m.,
pl. danubiéni (-bi-eni); f. danubiánă, pl. danubiénedanubian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Danubian a.
Terasă Danubiană, fâșie de pământuri băltoase d’alungul țărmului stâng al Dunării.
danubian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [
Pr.:
-bi-an] — Din
fr. danubien.