dantura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANTURÁ, danturez, vb. I.
Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din
dantură.dantura (Dicționar de neologisme, 1986)DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [<
dantură].
dantura (Marele dicționar de neologisme, 2000)DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)
dantura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)danturá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dantureázădantura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANTURÁ, danturez, vb. I.
Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. — Din
dantură.