danturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANTURÁRE, danturări, s. f. Acțiunea de
a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. –
V. dantura.danturare (Dicționar de neologisme, 1986)DANTURÁRE s.f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei. [<
dantura].
danturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)danturáre s. f.,
g.-d. art. danturắrii; pl. danturắridanturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANTURÁRE, danturări, s. f. Acțiunea de
a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. —
V. dantura.