dantelură - explicat in DEX

dantelură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure.

dantelură (Dicționar de neologisme, 1986)
DANTELÚRĂ s.f. 1. Ornament compus din crestături, zimți etc. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. [< fr. dentelure].

dantelură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DANTELÚRĂ s. f. 1. ornament arhitectonic compus din zimți etc. 2. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. (< fr. dentelure)

dantelură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dantelúră f., pl. ĭ (fr. dentelure). Arh. Ornament cu dințĭ, cu zimțĭ: dantelurile-s foarte uzitate în stilu gotic. Bot. Zimțiĭ de pe marginea frunzelor.

dantelură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dantelúră s. f., g.-d. art. dantelúrii; pl. dantelúri

dantelură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dantelură f. lucrare de sculptură în formă de dinți.

dantelură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. — Din fr. dentelure.