dantelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANTELÁT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau
perforate,
ajustate) ca o dantelă. –
V. dantela.dantelat (Dicționaru limbii românești, 1939)*dantelát, -ă adj. (fr.
dentelé). În formă de dantelă. Dințat:
foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.dantelat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dantelat a. cu dantelure:
ogive dantelate AL.
dantelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANTELÁT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. —
V. dantela.