dantelură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦
P. gener. Margine dințată.
2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din
fr. dentelure.