danteluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DANTELÚȚĂ,danteluțe, s. f. Diminutiv al lui dantelă. – Dantelă + suf. -uță.
danteluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dantelúță s. f., g.-d. art. dantelúței; pl. dantelúțe
danteluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DANTELÚȚĂ,danteluțe, s. f. Diminutiv al lui dantelă. — Dantelă + suf. -uță.