daireà - explicat in DEX

dairea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.

dairea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
daireá (dairéle), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré.

dairea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
daireá (da-i-) s. f., art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle, art. dairélele

dairea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] — Din tc. daire.

daireà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE].