daira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAIRÁ s. f. v. dairea.daira (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DAIRÁ sau
DAIREÁ (<
tc.)
s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. În România, este specific Dobrogei.
daira (Dicționaru limbii românești, 1939)dairá și
daĭrá f., pl.
ale și (vechĭ)
daireá f., pl.
ele (turc. [d. ar.]
daĭire; ngr.
dairés, sîrb.
daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele întinsă pe o văcălie și care une-ori și niște tinichele zuruitoare. Îl întrebuințează ursariĭ și dansatoarele. V.
timpină.daira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DAIRÁ s. f. v. dairea.