dăinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV.
Intranz. 1. (La
pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista.
2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [
Prez. ind. și:
dắinui] – Din
scr. danovati.