dacoromân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DACOROMẤN, -Ă, dacoromâni, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat,
f.) Dialect vorbit de dacoromâni, cel mai răspândit și mai dezvoltat dintre dialectele limbii române.
2. S. m. (De obicei la
pl.) Român din nordul Dunării. –
Dac + român.