daĭcă - explicat in DEX

daică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÁICĂ, daici, s. f. (Reg.) Dadă. – Din scr. dajka.

daică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
DÁICĂ, daici, s. f. (Olt., Munt.) 1. Gospodină, stăpâna casei. 2. Sora mai mare. (din sb. dajka, diminutiv al lui dadă; cf. dodă)

daĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dáĭcă f., pl. ĭ și e (sîrb. dajka, dim. d. dada, dadă). Vest. Dadă: ce te mai osteneaĭ atîta, daĭcă? (CL. 1910, 5, 544).

daică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dáică (reg.) (dai-) s. f., g.-d. art. dáicii/dáicăi; pl. daici

daică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
daică f. dadă: daică Mitrana. [Scurtat din dădaică].

daică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÁICĂ, daici, s. f. (Reg.) Dadă. — Din sb. dajka.