dătător - explicat in DEX

dătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat² + suf. -ător.

dătător (Dicționaru limbii românești, 1939)
dătătór, -oáre, adj. Care dă. Dătător de vĭață, vivificant. Dătător de legĭ, legislator.

dătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dătătór adj. m., pl. dătătóri; f. sg. și pl. dătătoáre

dătător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dătător a. și m. care dă: dătător de vieață; dătător de legi, legislator: dătător de legi și datini EM.

dătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). — Dat² + suf. -ător.