dăscălime - explicat in DEX

dăscălime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

dăscălime (Dicționaru limbii românești, 1939)
dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.

dăscălime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăscălíme (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălímii

dăscălime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești): se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.

dăscălime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. — Dascăl + suf. -ime.