dăscălici(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DĂSCĂLÍCI,dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.
dăscălici(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dăscălíci (rar) s. m., pl. dăscălíci
dăscălici(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DĂSCĂLÍCI,dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] — Dascăl + suf.-ici.