dăscălaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. (
Peior.) Diminutiv al lui
dascăl; dăscălici. –
Dascăl +
suf. -aș.dăscălaș (Dicționaru limbii românești, 1939)dăscăláș m.
Fam. Iron. Dascăl neînsemnat, profesoraș, belfer.
dăscălaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăscăláș (rar)
s. m.,
pl. dăscăláșidăscălaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂSCĂLÁȘ, ăăscălași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui
dascăl; dăscălici. —
Dascăl +
suf. -aș.