dărușag(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) DĂRUȘÁG,dărușaguri, s. n. (Reg.) Dar2; dăruire. – Din dar2 + suf. -șag.
dărușag(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dărușág (rar) s. n., pl. dărușáguri