dărăcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. –
Dărăci +
suf. -tură.dărăcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dărăcitúră s. f.,
g.-d. art. dărăcitúriidărăcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. —
Dărăci +
suf. -tură.