dărăcitor - explicat in DEX

dărăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

dărăcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dărăcitór¹ (persoană) s. m., pl. dărăcitóri

dărăcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dărăcitór² (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre

dărăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. — Dărăci + suf. -tor.