dărăbuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DĂRĂBÚȚ,dărăbuțe, s. n. Diminutiv al lui dărab. – Dărab + suf. -uț.
dărăbuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dărăbúț (reg.) s. n., pl. dărăbúțe
dărăbuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DĂRĂBÚȚ,dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab.— Dărab + suf. -uț.