dăpăra - explicat in DEX

dăpăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂPĂRÁ, dápăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) 1. A-și smulge părul din cap (de jale, de desperare etc.). 2. (Fam.) a (se) părui. – Lat. depilare.

dăpăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăpărá (a ~) v. depărá²

dăpăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂPĂRÁ, vb. I. v. depăra.

dăpărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăpărà v. a rupe, a smulge (vorbind de păr): fig. cu o mână te apără cu alta te dapără. [Lat. DEPILARE; sensul figurat e identic cu al sinonimului încăiera].