dăpăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂPĂRÁ, dápăr, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.)
1. A-și smulge părul din cap (de jale, de desperare etc.).
2. (
Fam.) a (se) părui. –
Lat. depilare.dăpăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăpărá (a ~) v. depărá2dăpăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂPĂRÁ, vb. I.
v. depăra.dăpărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dăpărà v. a rupe, a smulge (vorbind de păr): fig.
cu o mână te apără cu alta te dapără. [Lat. DEPILARE; sensul figurat e identic cu al sinonimului
încăiera].