dănos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DĂNÓS, -OÁSĂ, dănoși, -oase, adj. (Rar) Darnic, generos. – Din
dan[ie] +
suf. -os.dănos (Dicționaru limbii românești, 1939)dănós, -oásă adj. (d. vsl.
danŭ, part. d.
dati, a da).
Rar. Darnic.
dănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dănós (
înv.)
adj. m.,
pl. dănóși; f. dănoásă, pl. dănoásedănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dănos a. darnic:
și de mână mai dănos POP.