dănciuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui
danci. –
Danci +
suf. -uc.dănciuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dănciúc (
pop.)
s. m.,
pl. dănciúcidănciuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dănciuc m. copil de țigan mai mic:
o țigăncuță cu un dănciuc aproape gol în brațe CAR.
dănciuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui
danci. —
Danci +
suf. -uc.