dălcăuț - explicat in DEX



dălcăuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.

dălcăuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. — Et. nec.

Alte cuvinte din DEX

D CYBORG CVOTIENT « »DA DABALAT DABALAZA