dălcăuș - explicat in DEX

dălcăuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk.

dălcăuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
dălcăúș m. (d. dalcauc). Mold. nord. Plutașu de la coada pluteĭ (Dacă e o femeĭe, se numește -șíță, pl. e). V. cîrmacĭ.

dălcăuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dălcăúș (plutaș) (pop.) s. m., pl. dălcăúși

dălcăuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dălcăuș m. Mold. cârmaciul dinapoi al plutei. [Origină necunoscută].