dârzie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.
dârzie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dârzie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) dârzie f. mare semeție.
dârzie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. — Dârz + suf. -ie.