dâmbuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DÂMBULÉȚ,dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț.
dâmbuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dâmbuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DÂMBULÉȚ,dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. — Dâmb + suf. -uleț.