cvintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVÍNTĂ, cvinte, s. f. 1. (
Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive.
2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
4. (În forma
chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [
Var.:
chíntă s. f.] – Din
it. quinta, fr. quinte.