cvintet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊
Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian.
Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot.
2. Strofă alcătuită din cinci versuri.
3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din
it. quintetto, fr. quintette.cvintet (Dicționar de neologisme, 1986)CVINTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din cinci instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o piesă muzicală. ♦ Bucată muzicală compusă pentru un astfel de ansamblu.
2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal), compusă din cinci jucători.
3. Strofă alcătuită din cinci versuri. [Var.
cuintet s.n., scris și
quintet. / < it.
quintetto, cf. fr.
quintette].
cvintet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVINTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din cinci interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. linie de atac a unei echipe (de fotbal) compusă din cinci jucători. 4. cvinarie. (< it.
quintetto, fr.
quintette)
cvintet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvintét (formație de cinci)
s. n.,
pl. cvintétecvintet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊
Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian.
Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot.
2. Strofă alcătuită din cinci versuri.
3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). — Din
it. quintetto, fr. quintette.