cvintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVÍNTĂ, cvinte, s. f. 1. (
Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive.
2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
4. (În forma
chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [
Var.:
chíntă s. f.] – Din
it. quinta, fr. quinte.cvintă (Dicționar de neologisme, 1986)CVÍNTĂ s.f. 1. (
Muz.) Interval de cinci note consecutive.
2. A cincea poziție principală de apărare la scrimă.
3. Formație de cinci cărți consecutive (de aceeași culoare) la jocul de cărți.
4. Acces de tuse violent și prelungit. [Var.
chintă, cuintă s.f. / < it.
quinta, cf. fr.
quinte].
cvintă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it.
quinta, fr.
quinte)
cvintă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cvíntă1/chíntă (figură de scrimă, acces de tuse)
s. f.,
g.-d. art. cvíntei/chíntei; pl. cvínte/chíntecvintă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvíntă2 (interval muzical)
s. f.,
g.-d. art. cvíntei; pl. cvíntecvintă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVÍNTĂ1, cvinte, s. f. 1. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
2. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
3. Acces prelungit de tuse violentă. [
Var.:
chíntă s. f.]. — Din
fr. quinte.cvintă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (
Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. — Din
it. quinta.