cutiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUTIÚȚĂ,cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1). [Pr.: -ti-u-] – Cutie + suf. -uță.
cutiuță(Dicționar de argou al limbii române, 2007) cutiuță,cutiuțe s. f. cap.
cutiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cutiúță(-ti-u-) s. f., g.-d. art. cutiúței; pl. cutiúțe
cutiuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUTIÚȚĂ,cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1). [Pr.: -ti-u-] — Cutie + suf. -uță.