cutnie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚTNIE, cutnii, s. f. (
Înv.) Țesătură din mătase și bumbac. – Din
tc. kutni.cutnie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cutníe (-íi), s. f. – Varietate de satinet, material oriental de mătase amestecat cu bumbac. –
Var. cutie. Tc. kutni (Șeineanu, II, 151).
cutnie (Dicționaru limbii românești, 1939)cutníe f. (turc.
kutni, d. ar.
kutun, bumbac, de unde vine it.
cotóne, fr.
coton, sp.
algodon, germ.
kattun; bg. sîrb.
kutnija, un fel de matasă, rus.
kutnĭá. V.
dimicoton, fulmicoton).
Vechĭ. Atlaz cu urzeala de bumbac, care se fabrica maĭ ales la Brusa:
un anteriŭ de cutnie. V.
baș și
brocat.cutnie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutníe s. f.,
art. cutnía, g.-d. art. cutníei; pl. cutníi, art. cutníilecutnie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cutnie f. materie de mătase țesută cu bumbac:
un anteriu de cutnie ca gușa porumbului FIL. [Turc. KUTNÍ].
cutnie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚTNIE, cutnii, s. f. Țesătură din mătase și bumbac. — Din
tc. kutni.