cuscrișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (
Bot.) Plămânărică. –
Cuscru +
suf. -ișor.cuscrișor (Dicționaru limbii românești, 1939)cuscrișór m. (rut.
krokiš, id., de unde și numele de familie
Cócriș, infl. de
cuscru).
Trans. Un fel de
mĭerea ursuluĭ, cu care se și confundă (
pulmonaria officinalis).
cuscrișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuscrișór s. m.,
pl. cuscrișóricuscrișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (
Bot.) Plămânărică. —
Cuscru +
suf. -ișor.