cuscrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSCRÍE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianță între părinții a doi soți; cuscrenie. –
Cuscru +
suf. -ie.cuscrie (Dicționaru limbii românești, 1939)cuscríe f. Calitatea de cuscru, raportu dintre cuscri. Rudenie pin [!] alianță.
cuscrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuscríe s. f.,
art. cuscría, g.-d. art. cuscríei; pl. cuscríi, art. cuscríilecuscrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuscrie f. rudenie între cuscri.
cuscrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSCRÍE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianță între părinții a doi soți; cuscrenie. –
Cuscru +
suf. -ie.