cuscrenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSCRÉNIE, cuscrenii, s. f. Cuscrie. ♦ (
Fam.) Legătură îndepărtată (sau îndoielnică) de rudenie. –
Cuscru +
suf. -enie.cuscrenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuscrénie (-ni-e) s. f.,
art. cuscrénia (-ni-a), g.-d. art. cuscréniei; pl. cuscrénii, art. cuscréniile (-ni-i-)cuscrenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSCRÉNIE, cuscrenii, s. f. Cuscrie. ♦ (
Fam.) Legătură îndepărtată (sau îndoielnică) de rudenie. —
Cuscru +
suf. -enie.