cuscră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Probabil din
cuscru.cuscră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúscră s. f.,
g.-d. art. cúscrei; pl. cúscrecuscră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Din
cuscru.