curtoazie - explicat in DEX

curtoazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURTOAZÍE, curtoazii, s. f. Politețe (exagerată); amabilitate, complezență, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie.

curtoazie (Dicționar de neologisme, 1986)
CURTOAZÍE s.f. Politețe, amabilitate, complezență; etichetă. [Pron. -toa-zi-e, gen. -iei. / < fr. courtoisie].

curtoazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURTOAZÍE s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie)

curtoazie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curtoazíe (oa 2 silabe) f. (fr. courtoisie). Barb. Curtenie, politeță.

curtoazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curtoazíe (-toa-) s. f., art. curtoazía, g.-d. art. curtoazíei; pl. curtoazíi, art. curtoazíile

curtoazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURTOAZÍE, curtoazii, s. f. Politețe (rafinată); amabilitate, complezență, curtenie; etichetă. — Din fr. courtoisie.