curcănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURCĂNÍE, curcănii, s. f. (
Fam.) Furtișag, potlogărie. –
Curcan +
suf. -ie.curcănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curcăníe (
fam.)
s. f.,
art. curcănía, g.-d. art. curcăníei; pl. curcăníi, art. curcăníilecurcănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURCĂNÍE, curcănii, s. f. (
Fam.) Furtișag, potlogărie. —
Curcan +
suf. -ie,