curator - explicat in DEX

curator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator.

curator (Dicționar de neologisme, 1986)
CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur].

curator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURATÓR s. m. 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< fr. curateur, lat. curator)

curator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curatór, -oáre s. (lat. curator, d. curare, a îngriji. V. procurator). Jur. Persoană pusă de lege să administreze averea și interesele unuĭ major incapabil saŭ unuĭ minor emancipat. V. tutor.

curator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curatór s. m., pl. curatóri

curator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curator m. cel numit de justiție a supraveghia interesele unui minor emancipat, a administra averea unui major declarat incapabil sau a purta grijă de o moștenire vacantă.

curator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. — Din fr. curateur, lat. curator.