curativ - explicat in DEX

curativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

curativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif].

curativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURATÍV, -Ă adj. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor. (< fr. curatif)

curativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curatív, -ă adj. (d. lat. curare, curatum, a îngriji). Care are de scop să vindece, să cureze: metoadă [!] curativă.

curativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curatív adj. m., pl. curatívi; f. curatívă, pl. curatíve

curativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curativ a. ce privește sau are de scop vindecarea boalei.

curativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. — Din fr. curatif.