cumulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de
a cumula și rezultatul ei; cumulație. –
V. cumula.cumulare (Dicționar de neologisme, 1986)CUMULÁRE s.f. Acțiunea de a cumula; (
jur.) adunare, strângere de bunuri, de drepturi etc., cumul; cumulație. [<
cumula].
cumulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumuláre s. f.,
g.-d. art. cumulắrii; pl. cumulắricumulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de
a cumula și rezultatul ei; cumulație. —
V. cumula.