cumulativ - explicat in DEX

cumulativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif.

cumulativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif].

cumulativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUMULATÍV, -Ă adj. care implică o cumulare. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ◊ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif)

cumulativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cumulatív, -ă adj. (d. cumulat; fr. -atif). Jur. Care se face pin [!] acumulațiune: drept cumulativ. Adv. Pin acumulațiune.

cumulativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. cumulatívă, pl. cumulatíve

cumulativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. — Din fr. cumulatif.