cumula - explicat in DEX

cumula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

cumula (Dicționar de neologisme, 1986)
CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].

cumula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)

cumula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleáză

cumulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni.

cumula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. Din fr. cumuler.