culpabil - explicat in DEX

culpabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis.

culpabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CULPÁBIL, -Ă adj. Care a săvârșit o culpă; vinovat. [< lat. culpabilis].

culpabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULPÁBIL, -Ă adj. care se află în culpă; vinovat. (< lat. culpabilis)

culpabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*culpábil, -ă adj. (lat. culpabilis). Vinovat. Demn de pedeapsă: faptă culpabilă.

culpabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culpábil adj. m., pl. culpábili; f. culpábilă, pl. culpábile

culpabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culpabil a. 1. vinovat, care a săvârșit o crimă; 2. vrednic de pedeapsă: faptă culpabilă.

culpabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. — Din fr. coupable, lat. culpabilis.