culpabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULPABILITÁTE s. f. Situația unei persoane care a comis un delict; vinovăție. – Din
fr. culpabilité.culpabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)CULPABILITÁTE s.f. Starea celui care a comis o culpă; vinovăție. [Cf. fr.
culpabilité].
culpabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULPABILITÁTE s. f. situație a cuiva care se află în culpă. (< fr.
culpabilité)
culpabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*culpabilitáte f. (d.
culpabil; fr.
-ilité). Vinovăție, starea culpabiluluĭ.
culpabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culpabilitáte s. f.,
g.-d. art. culpabilitắțiiculpabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)culpabilitate f. starea celui culpabil.
culpabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULPABILITÁTE s. f. Situația unei persoane care a comis un delict; vinovăție. – Din
fr. culpabilité.