culoglu - explicat in DEX

culoglu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu.

culoglu (Dicționaru limbii românești, 1939)
culóglu m. (turc. kul-oghlu, d. kul, santinelă, și oghlu, fiŭ. V. culuc). Vechĭ. Pedestraș turcesc.

culoglu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culóglu (înv.) (-lo-glu) s. m., art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii

culoglu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culoglu m. soldat pedestru (la Turci): o mie culogli drept garnizoană BĂLC. [Turc. KUL OGLU].

culoglu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). — Din tc. kuloğlu.